Gobius
batrachocephalus
(stronghil)
Phylum
Vertebrata | Clasa
Osteichtes | Ordinul Perciformes
| Familia Gobiidae
Lungimea
20-35 cm. D1 VI, D2 I 16-19, A I (12) 13-14 (17); 68-84
de solzi în lungul corpului; 8-10 șiruri de genipori suborbitali verticali.
Corpul, în general, lățit. Capul ca de broască, cu ochii bulbucați. Gura largă,
supraterminală; buza superioară se lățește spre colțurile gurii. Solzii mici,
ctenoizi, absenți pe cap, ceafă, gât, opercul și baza Vv. Pp ajung până în dreptul
verticalei anusului sau cel puțin mai scurte. Culoarea, în general, gălbuie
sau cafenie-gălbuie, cu abdomenul gălbui-deschis până la alb-murdar. Pe laturile
corpului mai multe pete neregulate, mai întunecate ce apar foarte clar la exemplarele
cu fondul gălbui sau aproape alb. A obișnui gălbui-roșcată.
Trăiește
mai ales în mare, pe funduri pietroase și în faciesul mitiloid, mai rar în apele
salmastre și dulci. Se hrănește cu aterine, midii, creveți, crabi. Reproducerea
în martie-aprilie, când se aproprie de țărm, femelele lipind icrele de pietre.
Răspândit în Marea Neagră și în limanurile sale. Prezent în lungul litoralului
românesc din primăvară până în toamnă, la 10-15 m adâncime, către iarnă se retrage
mai la adânc (35-45 m). Datorită dimensiunilor și gustului cărnii, este guvidul
cel mai important din punct de vedere economic.