EUKARYA - ENCICLOPEDIA FLOREI SI FAUNEI DIN ROMANIA

Gobius batrachocephalus (stronghil)


Phylum Vertebrata  |  Clasa Osteichtes  |  Ordinul Perciformes  |  Familia Gobiidae


   Lungimea 20-35 cm. D1 VI, D2 I 16-19, A I (12) 13-14 (17); 68-84 de solzi în lungul corpului; 8-10 șiruri de genipori suborbitali verticali. Corpul, în general, lățit. Capul ca de broască, cu ochii bulbucați. Gura largă, supraterminală; buza superioară se lățește spre colțurile gurii. Solzii mici, ctenoizi, absenți pe cap, ceafă, gât, opercul și baza Vv. Pp ajung până în dreptul verticalei anusului sau cel puțin mai scurte. Culoarea, în general, gălbuie sau cafenie-gălbuie, cu abdomenul gălbui-deschis până la alb-murdar. Pe laturile corpului mai multe pete neregulate, mai întunecate ce apar foarte clar la exemplarele cu fondul gălbui sau aproape alb. A obișnui gălbui-roșcată.
   Trăiește mai ales în mare, pe funduri pietroase și în faciesul mitiloid, mai rar în apele salmastre și dulci. Se hrănește cu aterine, midii, creveți, crabi. Reproducerea în martie-aprilie, când se aproprie de țărm, femelele lipind icrele de pietre. Răspândit în Marea Neagră și în limanurile sale. Prezent în lungul litoralului românesc din primăvară până în toamnă, la 10-15 m adâncime, către iarnă se retrage mai la adânc (35-45 m). Datorită dimensiunilor și gustului cărnii, este guvidul cel mai important din punct de vedere economic.