Hyla arborea
(brotăcel, buratec, răcănel)
Phylum
Vertebrata | Clasa Amphibia
| Ordinul Anura | Familia
Hylidae
Formă elegantă și zveltă, de dimensiuni mici, lungimea la adult 4-5 cm. Capul
mai lat decât lung, botul scurt, rotunjit, ochii laterali, timpanul foarte vizibil.
Dinții vomerieni pe două grupe mici transversale sau ușor oblice, între choane.
Membrele sunt lungi, cu discuri adezive caracteristice la vârful degetelor. Degetele
anterioare ușor palmate la bază, primul mai scurt decât al doilea; cele posterioare
palmate până la 1/2 sau 2/3. Pe marginea internă a tarsului un pliu distinct.
Pielea netedă, strălucitoare dorsal, granuloasă ventral (în afară de gât la mascul).
Palma cu tuberculi netezi, moi rotunjiți. Masculul cu un sac vocal mare, brun-gălbui,
sub gât; când este gol pare un pliu al pielii; umflat apare mai mare decât capul.
Orăcăitul este extrem de zgomotos, caracteristic, putându-se auzi la distanță
mare. Este alcătuit dintr-o serie de "crac"-uri, câte 3-6 pe secundă, timp de
câteva secunde. Masculii nu au calozități nupțiale dar în perioada de reproducere
la baza degetului intern apar granule cornoase mici incolore.
Culoarea variază după mediu: dorsal verde deschis,
galben sau albăstrui-cenușiu sau negru, uniform sau cu pete întunecate. O dungă
neagră sau cafenie pornește de la ochi, până la baza femurului, în regiunea lombară
formează o blucă îndreptată în sus. Gâtul la femelă cenușiu-violet, la mascul
cafeniu-auriu. Abdomenul alb, degetele galbene sau roz.
Larva este pisciformă și înoată rapid
în masa apei. Are un aspect ovoidal datorită unei creste dorsale înalte care începe
de la nivelul ochilor. Coada este de 1,5-2 ori mai lungă decât corpul și se termină
cu un vârf ascuțit. Spiraculum este situat pe partea stângă, orientat în sus,
mai aproape de capătul posterior al corpului. Anusul este orientat spre dreapta
și este situat sub marginea inferioară a cozii. Coloritul dorsal este măsliniu,
cu pete și reflexe aurii, iar ventral este alb-gălbui.
Este singura specie de broască arboricolă din
fauna noastră. Este activă în special noaptea. Datorită coloritului ei de protecție
nu se adăpostește, ziua stând la soare pe vegetație. În majoritatea timpului stă
cățărată pe plante, putând urca la câțiva metri de la sol.
Primăvara apar mai întâi masculii. Reproducerea,
nocturnă, durează de la câteva ore până la două zile, în martie-aprilie. Amplexul
este axilar, iar ponta este depusă noaptea. Masculii cântă în cor în perioada
de reproducere și mai rar, pe tot cursul anului, în special după ploaie. Femela
depune 800 - 1000 ouă, mici, în pachete dense, de mărimea unei nuci, pe plante
sau care cad la fundul apei. După 12 zile ies larvele, iar după 3 luni tinerii
au caracterele adulților și părăsesc apa. După 3 - 4 ani sunt capabili de reproducere.
Către iarnă se ascund sub tufișuri, sub mușchi
la marginea apelor sau chiar în apă. Specie foarte rezistentă la frig și uscăciune.
Se acomodează foarte bine în captivitate, putând trăi până la 22 de ani.
Poate face salturi mari prin aer. Se hrănește
cu insecte zburătoare, în special muște, pe care le prinde cu limba sa lipicioasă.
Are mulți dușmani printre păsări și șerpi.
Specia este vulnerabilă, fiind destul de sensibilă
la poluare și uscăciune. Necesită măsuri locale de protecție.
Preferă zonele împădurite, cu tufișuri sau stufărișuri.
Pentru reproducere preferă bălțile temporare cu vegetație bogată, mărginite cu
stuf sau papură. Urcă până la 1000 m altitudine.
Răspândită în cea mai mare parte a Europei,
cu excepția sudului Franței și Spaniei. Lipsește din Marea Britanie și cea mai
mare parte a Scandinaviei. Este prezentă și în Asia Mică și în Rusia până în estul
Mării Caspice.
În România este prezentă pretutindeni, cu excepția
zonei de munte.